nu credeam sa fie atat de complicat sa gasesti o insula inexistenta, pardon, pustie

niciodata nu voi mai zbura cu Air Bora Bora. si va sfatuiesc sa imi urmati sfatul.

in primele 25 de ore de zbor am baut 2l de apa plata frantuzeasca, servita rece si la timp de stewardesele bastinase, toplessele de serviciu. faza cu toplessul am inteles ca era o miscare a marketingului din bora bora, ca o ultima incercare disperata de a atrage clientii plecati sa zboare cu Air Coasta de Fildes si Air Tara de Foc.

batranul de pe scaunul 1786 a avut de suferit de pe urma fetelor. tot apasand pe butonul de "cheama o stewardesa goala la tine", stewardesele trebuiau sa vina sa-l serveasca. el nu vroia nimic de fapt, dar inventa tot felul de dorinte inedite. sa-i sufle cineva in ceai, sa-i caute cineva proteza printre scaune, sa-i faca vant cu instructiunile de aterizare fortata.

ironia a lucrat de zor: incercand sa-i gaseasca aparatul auditiv, o stewardesa s-a aplecat deasupra individului, sufocandu-l cu, exact, sanii de stewardesa. s-a asfixiat batranul ce s-a asfixiat, facand totusi semne ca ar vrea putin oxigen, daca tot erau masti cu o2 pe acolo.

stewardesele au crezut ca batranul e prea kinky pentru ele si au raportat capitanului, care tocmai vroia sa preia controlul avionului, pentru prima oara. adica si-a deturnat propriul avion, exact.

pilotul nu mai vrea sa mearga in Bora Bora, cica urmatorul concert din turneul mondial al Hi-Q se tine pe o terasa cu mici si bere fara alcool din partea estica a coreei de sud.

s-o ia dracu de treaba, nu cred ca mai prind cocktailul de seara. sa-l pui la rece, ca vad ca se prelungeste calatoria. pfff.